suflet frumos

e ciudat.. e aiurea... asta erau vorbele pe care le auzeam si mie nu mi se parea nimic ciudat.. nimic aiurea. mi se parea firesc. sa fi stiut oare dinainte ca asta are sa se intample? posibil... mi-a trecut prin cap la un moment dat, dar mi-am zis ca ma gandesc prea mult.
era incurcat. bulversat un pic. poate un pic fortat ca sa nu ma simt eu foarte prost. dar nu stia ce sa faca. de cate ori nu am fost si eu un situatia lui.. dar mie nu mi-a spus nimeni ce-ar fi mai bine pentru mine... si chiar de mi-ar fi spus probabil ca n-as fi ascultat.. as fi stat sa cantaresc eu bine situatia, sa caut raspunsul corect in mine si sa il urmez. raspunsul meu corect, din momentul acela.
e ciudat poate... poate are dreptate, dar cand tii la cineva ii vrei binele. vrei sa il vezi fericit si poate alaturi de tine nu poate atinge acea fericire pe care o vezi atinsa alaturi de altcineva. asa ca cel mai bun lucru e sa-l lasi sa fie, in acel moment, cel mai fericit, alaturi de persoana care ii poate oferi totul.
sa fie intelepciune? sa fie altruism? se poate sa fie amandoua. se poate sa fie pur si simplu dorinta de a vedea liniste si in sufletul celalalt, nu doar al tau. si daca linistea lui inseamna privarea ta de o potentiala frumoasa poveste de dragoste, e evident ce alegi. posibilitatea ca ceva sa se intample nu este destul de mare ca sa puna in umbra realitatea momentului in care o decizie trebuie luata.
zambesc, asa cum fac de fiecare data cand ma simt bine. si da, ma simt bine. pentru ca sufletul pe care l-am indemnat sa-si gaseasca fericirea langa un alt suflet, nu al meu, este un suflet deoasebit, care merita sa creasca alaturi de cineva care ii poate oferi totul in momentul asta. poate gresesc, poate nu. decizia uneori trebuie sa o iei pe loc, sa fii impacat cu ea si sa crezi ca e cea corecta. mai departe depinde de atatea lucruri.
din nou, nu regret nimic. si tare bine-mi pare. si simt ca e bine ce am zis, facut, si cred ca sufletul asta deosebit o sa creasca frumos si o sa-l admir de departe cum s-a transformat, odata cu timpul, intr-un suflet extraordinar.
daca nu extraordinar... macar exceptional :P

maine

maine o sa fiu din nou pe scena. e pentru a treia oara. si pentru a treia oara ea nu va fi in sala... nu va vedea daca pot sa transmit ceva si in acest mod: ca actor amator.
o sa ii caut privirea... ca de fiecare data... si n-o voi gasi. o sa-i caut vocea printre aplauze... n-o voi gasi....
nu pot decat sa-mi amintesc ca atunci cand am plecat de-acasa pentru a ajunge pentru prima data pe scena... am plecat trista... apoi am zis ca poate as fi avut mai multe emotii daca ar fi fost si ea in sala... dar nu.... mi-ar fi dat si mai multa incredere, asa cum a facut-o chiar daca nu a fost fizic langa mine.
acum nu mai pot pleca de-acasa de langa ea... acum plec de-acasa CU EA. si asta se intampla in fiecare zi. e langa mine si o simt cand mi-e bine, cand mi-e teama, cand mi-e rau, cand rad....
o sa fie si maine cu mine, nu in public, ci pe scena.pentru ca sunt parte din ea si e parte din mine. pentru ca maine voi face din nou ceea ce imi doresc si ceea ce am fost mereu incurajata sa fac: ceea ce-mi place.
ii dedic de pe acum aplauzele primite, ei. pentru cat voi reusi sa fac, mult, putin... pentru tot.


http://www.youtube.com/watch?v=jwZBPxHR05Q